For both friend and foe alike

[Calliope A. Dubois]

• Inghiti in sec cand auzi vorbele soimencei, deci mai exista o iesire mai incolo insa era aproape un kilometru de mers. Se invarti in jurul camerei incercand sa gandeasca, insa se trezi la realitate cand auzi de o portiune alunecoasa.
  Isi dadu ochii peste cap cand auzi de piciorul ei, de ce o compatimeau atat de mult? In plus nu era chiar atat de rau, bine..era intr-un fel caci rana era adanca si nu arata destul de bine, deci trebuia tratata. Insa nu avea sa moara, deci nu trebuia sa-si faca griji. Se intoarse spre soimeanca si spuse:
  - Ei haide, nu am sa mor. In plus pot sa merg, cred. Spuse ea uitandu-se la amandoi cu o spranceana ridicata, iar daca nu putea merge avea sa se opreasca la fiecare o suta de metri si sa ia o gura de aer.
  - Si in plus nu sunt singura ranita. Spuse ea incrucisandu-si mainile la piept si uitandu-se catre Colin.