For both friend and foe alike

[Colin Hawkeye Rovson]

Colin se stramba scarbit cand se uita in jur. Acum intelesese de ce Ema redusese lumina.
" Ai uitat sa ne zici ceva, Ema?" intreba Hawkeye, fortand numele fetei si aruncandu-i o privire exasperata.
Isi intoarse capul spre Sandra si zambi cu jumatate de gura, nemaiputand stapanind acidul din voce.
[b]" Nu, sigur nu e un cimitir. Pun pariu ca e Reuniunea Anuala a Fumatorilor."
Se apleca spre un schelet si i-l cerceta cu atentie.
" Frate, acum serios vorbind! Arati naspa..."
Se stramba iar si se opri, uitandu-se sceptic la podeaua alunecoasa. Dadu sa o apuce pe Sandra de mana si sa strige ' Nu face asta!' ca un apucat, dar nu avusese suficient timp la dispozitie. Ofta in timp ce o urmarea pe Soimeanca alunecand prin tunel. O prinse pe Ema de incheietura si ii dadu de inteles sa fie ea ultima. In felul asta, era mai sigur pentru toti trei. Stiau cert ca nu venea nimic din spate, asa ca Snow ar fi fost ok. In schimb, el nu stia ce e in fata si daca Sandra ar avea nevoie de ajutor.
Se ghemui in varful pantei, spunand o rugaciune mica in minte adresata tuturor fortelor atotputernice de sus, indiferent de cultura. Dumnezeu, Merlin, Zeus, Thor si inca cativa. Punandu-si palma stanga pentru a-si proteja spatele, Hawkeye se lasa sa alunece. Inchise ochii, preferand sa nu vada pe unde trecea. Cumva, se dezechilibra si aluneca ultimii metri pe burta. Blestemand in barbie, Hawkeye se ridica incet.
" Pe toate clatitele! Sandra?"