damn their killing, damn their lies

[Alain Desmarais]

"Sa stii ca de la Julia incoace, prea putini s-au incumetat..." ii raspunse serios, scarpinandu-se in barba. Incidentul de acum 3 ani ii se parea amuzant, acum ca statea bine sa se gandeasca. Nu la fel de amuzant ii se paruse si atunci, dar asta era o alta poveste.

"Miss Lee, straine sunt doar in prima noapte..." ii zise, facandu-i cu ochiul, si razand in sinea sa, cand o vazu cum, inconstient sau nu, dadea semne ca cedeaza. Iar Eric parea acolo sa o prinda cand aceasta ii va cadea, sedusa, in brate. Alain casca si nu se obosi sa ascunda acest lucru. Era intr-o padure, era obosit, inconjurat de oameni care nu aveau ce cauta acolo, asa ca nu se simti deloc nevoit sa fie manierat.

"Dupa ce termini cu dulcegariile, poate vezi si tu de carnea aia?"


ooc: azi nu pot....