Discovering...

[Fantine Tholomyes]

Se spune ca caracterul e geniul bun sau rau al omului!La Fantine era cu totul diferit: era o lume alb negru!Binele din ea, partea buna, inderul era sufletul ei curat de om nevinovat!Raul, demonul, fiara ce se ascundea in inima ei nu era altceve decit creatura cu colti si gheare care zavora orice legatura cu lumea di jur, transformand-o intro mizerabila!Se ura pentru asta!Se ura pentru rautatea ascunsa in inima ei in momentele acelea!Era o mizerabila!O mizerabila care isi permise sa indrageasca si sa puna in pericol acea persoana!Persoana care o intelese si nu o considera o ciudata!Nu era o oarecare persoana! Era Unica persoana!
In sufletul ei se dadea o lupta a binelui si raului...
Delira!
...
Treceau clipe.. ca zilele! Lupta care se dadea in interiorul ei era ca un foc ce putea fi stins doar de o minune...La auzul vocii cunoscute, a lui Colin, lupul clatina usor din cap, exact ca un om care isi revine dupa o iluzie sau o dezamagire...Privirea inmarmurita a lui Colin fu ca un calmant, o facu sa isi revina un pic...insa lupul din ea reveea pe pozitie...
In astfel de momente orice secunda ti se pare o eternitate, orice fosnet- un pericol....Salvarea poate veni de oriunde, chiar de acolo unde nu te asepti...
Veni aceasta salvare exact de unde nu se astepta...
Era ora 8, era ora incepeii lectiilor, glasurile de copii, vocile severe ale profesorilor care voiau sa fac oridine in zarva facuta de elevi, tot ce avea legatura cu lume aceea diferita, fara padure, o nelinisti...erau oamenii, oamenii cu mizeria, cu rautatea si invidia lor...
Oamenii...cei de care ii era cel mai frica....
Simpla lor aparitia o facra sa se cutremure...isi dadu seama de perico si intro franctiune de secubda se itoarse si disparu in ceata densa a diminetii...