fight to survive

[Michael Stark]

• Se bucură de schimbarea subiectului şi de faptul că se terminase vorbăria despre aşa-zisa trădare. Nu îi plăceau sentimentalismele, nici să recunoască că a greşit sau să îşi ceară iertare. Bineînţeles, aici fusese un caz aparte pentru că era vorba despre Ivy, soţia lui Kurt şi o persoană foarte importată atât din trecutul, cât şi din prezentul bărbatului.
  
  Îşi luă ceva timp ca să răspundă la întrebare. Nu prea ştia ce să îi spună. Ultima perioadă fusee extraordinar de încărcată, atât la companie, cât şi acasă. El şi Ophelia se pregăteau de nuntă. Stabiliseră data şi locul. Ar mai fii trebuit invitaţii, însă Stark ştia că Ophelia voia ceva simplu şi discret nu 'nunta deceniului', cum se aştepta lumea de la un tip ca Stark.
  
  Nu putea spune că îi displăcea ideea unei nunţi restrânse. Era foarte tentantă şi se bucura că mai primise o dovadă a faptului că femeia cu care urma să se căsătorească nu voia banii lui. Îşi aduse gândurile spre conversaţia lor din nou. Se hotărî că nu era chiar momentul potrivit de a o anunţa pe Ivy de căsătorie. Ar fii preferat o stradă aglomerată, unde femeia nu putea să îl rănească, nu un acoperiş pustiu, noaptea.
  
  'Ei bine, ştii tu, Stark genialul tot Stark genialul e,' spuse el cu un zâmbet glumeţ în acelaşi timp. 'Compania merge pe roate şi acum că o am şi pe Ophelia lângă mine mă simt perfect. Dar tu?'