Discovering...

[Fantine Tholomyes]

Era departe acum...
Fugea...Viteza, vintul aspru ce-i biciuia corpul si stropii reci de ploaie proasat cazuti ii atenuau durerea...Era pierduta in ginduri care ii bintuiau mintea ca o naluca...Era singura si trista.Se topeau in ploaie lacrimile amare a unui suflet nevinovat zavorat intr-un corp strain, un corp mizer, bolnav de dor si suferinta...
...
Amurg...suferinta isi oblojea ranile, raspindind singe acru pe intinsul cerului.Se simtea in aer miros de durere si tristete...
Cimpia avea forma rotunda la prima vedere, dar mai apoi abservai ca copacii uscati din marginile acesteia o transformau intr-un patrat perfect.Nu e nevoie de alta descriere, era o cimpie in luna octombrie, semanand mai mult cu o pajiste uscata decit cu o cimpie verde.O facea deosebita acea faptura deosebita ce isi gasise loc de repaos in mijlocul ei, printre buruieni...Era o creatura neobisnuita, mai mult om decit animal.Era un corp de om cu trasaturi de animal.Un cunoscator, ar fi spus ca era vorba de o transformare nereusita...
...Era Fantine...
...Mai mult moarta decit vie, pierduta intr-o lume prea complicata pentru a fi inteleasa...