the ghosts inside

[Lexie Stryder]

• Lexie tresări uşor când auzi aşa zisa 'sperietură' a lui Kurt. Râse gingaş, luând o atitudine inocentă şi naivă când îi auzi gluma.
  Se aruncă în el într-o îmbrăţişare prietenească, ca a unui copil care se aruncă în braţele unchiului lui preferat, apoi îl privi cu amuzament amestecat cu nerăbdare şi entuziasm. Aproape că uitase cât întârziase.
  
  'Bună şi ţie,' spuse cu un zâmbet. Se îndepărtă de el cu un pas, studiindu-l din cap până în picioare. Nu părea schimbat aproape deloc. Înfăţişarea îi era aceeaşi, numai că parcă lumina de un optimism şi fericire pe care nu o mai văzuse în el până atunci. Ceva se întâmplase şi ea nu ştiuse.
  
  'În primul rând, ai întârzat,' zise, înghiontindu-l cu cu un deget în piept. 'În al doilea rând, unde e soţioara ta dragă? Ah, şi ce e cu atitudinea fericită? Nu te-am mai văzut aşa de mult timp.'