For both friend and foe alike

[Ema Snow]

Ema isi deschise palmele, comparandu-le cu cele doua bucati de piatra. Initial se gandise ca piatra se formase in mod natural in pestera, insa isi dadu repede seama de greseala facuta. Daca ar fi fost asa, de ce era doar una si de ce era pe jos, ca si cand ar fi fost aruncata acolo?
Soimeanca se aseza pe piatra, alaturi de Sandra.
" Imi dai voie?" intreba ea usor, intinzandu-si palmele.
Prelua cele doua bucati si le studie cu atentie. Ei, rupturile se potriveau in mare, asa ca nu mai era nicio indoiala ca cele doua alcatuiau un intreg. le uni si i le inapoie Sandrei, rugand-o sa le tina asa. Isi scoase bagheta si ii zambi viclean fetei.
" Daca avem sansa, de ce sa n-o facem, mm?"
Isi puse varful baghetei pe crapatura, astfel incat sa atinga ambele bucati.
" Clingan lāstword siden" murmura ea.
Varful baghetei straluci o clipa, parand sa imprastie o lumina lichida in mainile Sandrei. Cele doua bucati se unira cu un scartait, iar piatra verde era din nou intreaga cand lumina se retrase.
In acea secunda, totul se narui. Peretii pesterii incepura sa vibreze, iar Ema se dezechilibra. Aluneca jos, uitandu-se in jur.
" Fugim?" intreba ea incet.