Oh, God! Am I pregnant?

[Lexie Stryder]

• Lexie îşi ridică privirea peste paginile cărţii deschise din faţa ei. Se plictisea de moarte şi avea nevoie de companie. Cel mai bine ar fii fost dacă ar fii lăsat-o să meargă acasă, însă Vindecătorul spusese că trebuie să rămână sub supraveghere timp de 24 de ore înainte să o externeze. Aşa că stătea în patul de un alb obositor, citind una dintre cărţile pe care le avea în bibliotecă cu un aer plictisit şi neajutorat.
  
  O asistentă cu trăsături dure, păr scurt şi ţepos şi ochelari rotunzi şi mici intră în încăpere. Viperina îşi mută atenţia asupra ei, privind-o cu un aer politicos. Cu toate că era singură în salon, femeia îşi drese glasul şi spuse clar şi răspicat: 'Lexie Stryder!'
  Tânăra privi în jur surprinsă şi confuză în acelaşi timp. Asistenta părea că doar atunci o observase. Viperina ridică din sprâncene şi femeia îşi mai drese o dată glasul, aparent enervată din ceva motiv.
  
  'Vei fii mutată din acest salon,' spuse, pe un ton atent exersat. 'Am venit să te însoţesc în camera 139.'
  Lexie ridică din umeri şi se ridică din pat. Gemu fără să vrea când îşi dădu seama cât de ameţită se simţea în acea dimineaţă. O urmă pe asistentă, privind-o din când în când pe furiş, încercând să îi înţeleagă modul ciudat de a vorbi. Când ajunse în salonul cu pricina, viperina intră şi privi în jur. Două dintre persoanele întinse pe paturi erau treze, printre care unul era extrem de murdar. Se aşeză pe patul de lângă el şi îl privi, uşor confuză. Se pare că vorbea cu cineva, cel ami probabil cu fata care era trează cu două paturi mai încolo.
  
  OOC: nu am putut aştepta până mâine până la urmă )