The best training

[Danzel L. Norman]

Danzel a ramas uimit o clipa, fermecat de frumusetea acelor pasari create de o simpla vraja. O simpla bagheta, dupa care cateva cuvinte si o raza de lumina mica, dupa care puff! frumusetea nemarginita e creata.
Si-a facut curaj sa intre, incercand sa inchida usa cat mai incet, sa nu opreasca concentrarea fetei, insa l-a vazut oricum. Se speriase sigur, si de aceea nu a bagat in seama amenintarea cu bagheta.
"Astepti pe cineva?"a intrebat-o Danzel
"Nu, dar am crezut ca esti cineva de la Viperini"ii raspunse ea usor oftand
"Ok, sper sa nu te deranjez, voi fi putin mai in fata exersand pe manechine"
Fata nu i-a mai raspuns, stiind probabil ca era inutil sa ii mai zica si "Ok".
Danzel alesese unul dintre manechine care credea ca era mai rezistent si mai durabil, nu vroia sa aleaga unul pe care sa il distruga doar cu un "Stupefy" in plus ca avea nevoie de unul care sa se miste, vroia neaparat sa invete o vraja de impietrire.
"Expeliarmus!" si manechinul se loveste de perete dupa care incepe sa se legene in stanga si in dreapta "Pietrificus Totalus!" dar degeaba, manechinul nu se oprise
Oricum Danzel nu se astepta sa ii reuseasca din prima, dar renuntase pentru ca mereu trebuia sa faca manechinul sa se miste. Danzel dadea vina si pe camera prost luminata, candelabrul care se legana si ii distragea atentia si multe alte chestii. Danzel auzise usa iarasi scartaind.
"Probabil fata pleaca" gandi el
Indrepta bagheta spre candelabru si spuse:
"Reducto! Acum nu o sa mai deranjezi pe nimeni! candelabrul se sparse si mii de bucatele se intinsera pe podeaua albastra sarind din ce in ce mai putin ca niste margele
"Am ajuns bun la vraja asta daca am inceput sa le sparg in bilute, nu? isi spuse Danzel