Oh, God! Am I pregnant?

[Raphael Olivier]

• Se sperie când Încuiatul ăla idiot aproape dădu cu maşinăria sa infernală peste el, şi deşi ştiu că nu dorea, tot îl înjurase. Pur şi simplu nu se putuse abţine. Probabil că era trăsătură de familie. Privi ca un idiot florile din mâna sa, încercând să-şi amintească ce anume trebuia să facă. Se afla în faţa unei vitrine ciudate, dar el tot nu-şi putea aminti şi de ce. Privi în stânga şi în dreapta, la trecătorii care îşi vedeau liniştiţi de drumuri şi oftă. Oraşul ăsta, ţara asta...nu-i plăceau deloc. Îi era dor de Franţa şi de Durmstrang, însă trebuia să îşi piardă vremea pe aici şi să-l găsească pe Victor.
  
  Brusc, îşi aminti. Trebuia s-o caute pe sora lui, Mary Anne, care cică se afla în spitalul ăsta, Munga Unga sau ceva. Descoperi într-un final intrarea şi păşi pe coridorul pustiu, la recepţie.
  "Mary Anne Olivier?" o întrebă el pe asistentă, zâmbindu-i cald. Spera ca aceasta să nu-i recunoască moaca de pe vreun afiş care ţipa: L-aţi văzut pe acest vrăjitor? Dacă da, atunci contactaţi Vrăjustiţia. E în stare de libertate şi foarte periculos!, iar poza sa, chipul său şarmant privindu-te cu o mină ucigătoare.
  
  Femeia nu îl recunoscu. De fapt, într-un fel ciudat, îl recunoscu, însă se gândi că din cauza fratelui său care muncea din când în când aici. Îi zâmbi şi îi spuse numărul unei camere. Raphael nu fu sigur că înţelese bine, dar nu mai întrebă a doua oară. Ajunse la etajul unde îi spusese, direct la camera al cărui număr crezuse că îl înţelese. Întră în cameră, pironind fiecare pacient cu privirea, dar nu descoperi nici o Mary Anne.