Oh, God! Am I pregnant?

[Eric Grimm]

Se intamplau prea multe lucruri in acelasi timp pentru ca Eric sa le faca fata, slabit, irascibil si gravid cum se simtea. Pentru ca asa presupunea el ca se simt femeile gravide: urate, incapabile, legate de maini, cu o greata teribila, in dureri, irascibile si pur si simplu terminate. Auzi pasi, o draperie, alti pasi, oameni si mai presus de toate, il plesni un miros de aripa de spital, de potiuni, de Vindecatori si isi simti stomacul revoltandu-se. Nu voia sa ajunga la spital. Sau ba da? Oricum ar fi fost, ceva magie ramasa prin el, folosita ca rezerva pentru supravietuire, un fel de instinct de conservare probabil il ajuta sa se dezlege de pat si sa se aplece peste margine, vomitand din nou.

Se sterse cu dosul palmei si constata ca putea sa vada cat de cat. Pentru ca cineva daduse draperiile. Era la Sf. Mungo, cu alti oameni intr-un salon. Minunatii Vindecatori si asistentele aferente se gandisera ca un barbat otravit-gravid era perfect de plasat cu alti oameni in salon. "Ei bine, nici eu nu mai sunt legat de pat acum." Facu o pauza, apoi vorbi catre o domnisoara dintr-un pat, care presupunea ca era partenera lui de conversatie de mai devreme. "Am ramas gravid. Asta, sau cineva a incercat sa ma omoare. Merg pe prima varianta, totusi. Uita-te la mine, arat a cineva care are dusmani?" Era atat de nervos pe toata situatia incat ii venea sa planga, lucru care nu i se mai intamplase de pe la 12 ani. Apoi il lua ameteala si se uita la asistenta care era in camera.

"Nu, te rog, lasa-ma sa mor. Nu vreau sa mai traiesc asa! Sa nu cumva sa ma ajuti sau sa cureti pe jos sau sa imi incetinesti moartea! Nu as putea suporta!" Curand avea sa loveasca pe cineva chiar si daca il ucidea efortul.

Toti oamenii din lume cu el in salon!

ooc: va rog ordine de postare pe cat posibil;