questions

[Ivy Thibault]

• Ivy zâmbi nesigură şi căută repede ceva cu care să schimbe subiectul. Nu îi plăcea să vorbească despre temerile ei, chiar dacă câteodată ar fi fost bine să o facă. Îşi netezi părul cu ambele mâini, ajungând să şi le odihnească pe umerii lui Kurt. Îşi privi cu mândrie verighta şi simţi că totul e bine, cel puţin pentru moment. Problema era că, încet încet, pierdea controlul. Până acum ea fusese suprema stăpână, ea decidea ce se întâmpla cu viaţa ei. Iar acum, parcă soarta întreagă fusese pusă pe umerii încă inexistenţi ai celor doi copilaşi din interiorul ei. Era frustrant şi stupid şi o făcea să se simtă neputincioasă.
  "Trebuie să ne gândim care va fi camera copiilor, cum o vopsi şi ce mobilier vom pun," zise Ivy, schimbând subiectul şi gesticulând prin aer. Îşi puse un deget pe bărbie, adoptând o expresie gânditoare, apoi zise:
  "Să nu îţi imaginezi că le fac camera cum e restul casei tale. Nu cred că e potrivit pentru un copil mic să îi pui pătuţ mov aprins şi pereţii roşu sângeriu, clanţă în formă de şarpe, tablouri oribile sau mai ştiu eu ce minuni," îl avertiză ea.