the thunder of guns

[Rainer Faust]

Cand auzi strigatul instinctul lui fu sa il prinda pe Vilkas de blana sa il impiedice sa fuga intr-acolo. Stia ca lupul murea de curiozitate, mai ales ca il simtea cum ii tremura sub degete, dar nu putea risca ca acesta sa se bage cu capul inainte in cine stie ce situatie periculoasa. Trebuia sa se gandeasca la faptul ca padurea in care se aflau era o padure frecventata de vrajitori, si riscurile erau mari, mai ales pentru un lup fara puteri magice.

Invoca o zgarda si ceva asemanator unai lese si il tinu din scurt pe Vilkas. Nu obisnuia sa il lege, dar acum se cereau masuri mai dure.

Privi tacut departatea incercand sa distinga ceva prin intuneric. Isi ciuli urechile, dar inafara de tipatul patrunzator auzit mai devreme nu mai putea distinge nimic. Adevarat, s-ar fi putut transforma in lup, dar avea mai multe sanse in lupta cu bagheta in mana. Plus ca nu o putea lasa singura pe tanara. Se intreba daca totusi nu era mai inteligent sa se se intoarca in Londra si sa se prefaca ca nimic nu se intamplase. La Durmstrang invatai ca uneori e bine sa nu vezi si sa nu auzi.

"Sa mergem" zise, laund-o putin inaintea tipei, cu cureaua lui Vilkas stransa in mana stanga si cu bagheta ridicata in dreapta. Inaintara in tacere prin padure, injurand in and de fiecare data cand trosnea cate o crenguta sub bocanci, si dorindu-si mai multa lumina decat lasa padurea sa ii treaca prin frunzis. Cu toate ca se obisnuise cat de cat cu intunericul (sa mearga cu bagheta aprinsa ar fi fost o prostie) nu se putea baza pe vederea lui intr-o astfel de situatie.

Se opri la marginea unul luminis, cand il simti pe Vilkas ridicand nasul si mirosind agitat aerul. 'Sange' gandi. In lumina slaba ce trecea prin perdeaua de nori, se putea distinge in luminis silueta unui om intins pe jos.

ooc: am facut un pic de pwp, dar ma gandeam ca sa ne miscam totusi. Scuze de intarziere, n-am mai prea intrat pe contul asta...