The best training

[Ema Snow]

Ema ingheta in loc. Cumva tocmai o intrebase daca face parte din Ordin? Prefera sa nu-i raspunda. Inca nu stia ce-i poate pielea. Asa ca Soimeanca se prefacu preocupata de micul dragonas luminos. Poate ca trebuia sa-i dea un nume. Avea o moaca de... Nigel. Un bot mic, rotunjit, lipsit de gura, si ochi mari fara irisi si pupile, complet albi.
Tanara isi ridica usor privirea, la timp ca sa vada manechinul distrugandu-se. Era curioasa. Isi dorea sa stie de ce venise Danzel in Camera Necesitatii ca sa cafteasca niste manechine. Daca era dupa ce spunea el, probabil ca totul tinea de antrenament. Isi ascunse zambetul, amuzata de notiune. Asta nu putea sa fie numit antrenament. O stia pe propia piele. Se antrenase in prostie cu manechine si reflexii vrajite cu multi ani in urma, dar niciun antrenament nu te pregatea pentru ce intalneai pe teren. Ea nu stiuse asta initial. O costase grozav. Si chiar daca invatase aceasta regula nescrisa, tot o mai patea ocazional. Asa cum se intamplase in Dublin. Ema se uita la cicatricea scurta de pe deget, insa gandul ei era indreptat asupra celei de pe umar. O amintire constanta a timpului petrecut in Dublin.
Baiatul se indrepta cu rapiditate spre usa. ' Asa repede?' isi dorise sa-l intrebe.
" Danzel" striga Ema scurt, calma, fara a se misca din loc. Isi intoarse privirea spre el, ii zambi politicos si se ridica din scaun, facand dragonul sa dispara cu o fluturare a mainii. " Daca iti doresti putin exercitiu, poti oricand sa intrebi" ii zambi ea.