Oh, God! Am I pregnant?

[Eric Grimm]

Se uita in jur la privirile scarbite ale celor din jur. "Va rog sa ma scuzati ca sunt atat de obraznic incat sa imi fie rau si sa vomit intr-un spital." Nu isi putea da seama faca oamenii astia simteau sarcasmul dar el il avea, il folosea si il abuza. Inclina din cap catre domnisoara care curatase in semn de multumire.

Se intoarse spre toti oamenii pe rand si ii picara ochii pe asistenta care il privea drept si fara emotie. Simtea cum ii revine magia si se abtinu sa isi dea ochii peste cap, stiind ca o sa-l apuce toate ametelile. Brusc ii era dor de Alain sa-l tina de vorba.

Sa vezi veselie dupa ce te intind pe toti peretii, draguta...

In starea de lesin si moarte de care isi aducea aminte acum, spera sa ajunga la Alain, nu la Sf. Mungo. Isi aducea aminte si cum il adusese cineva acolo si cum voia sa ii multumeasca respectivei persoane cu un 44 in gura. De data asta isi dadu ochii peste cap si ii explica asistentei cu un fel de sunet infundat in spatele gatului ca avea nevoie de vraji de diagnostic si probabil ceva potiuni nutritive. Tocmai isi vomase fierea pe jos. O lasa sa-si faca treaba si primi potiunea pe care o voia, intinzandu-se pe spate. Se curata cu o vraja, desi ar fi preferat un dus. Era ceva clinic in vrajile de curatare, ceva care nu era niciodata ca sapunul si apa.
Ii trimise un patronus lui Alain si stia ca cel mai probabil nu avea sa apara. Diagnosticul avea sa il primeasca mai tarziu pentru ca de-aia era magia minunata: ca sa mearga la fel de bine ca sistemul Incuiat.

"Cand o sa nasc sper sa fiu singur in salon. Eu sunt Eric, apropo." Ii urmari pe cei doi care se pareau ca aveau cel mai prost preludiu de la Adam si Eva incoace si isi dadu cu parerea ca un nesimtit bolnav si nervos ce era. "Hugo?" Raspunse el la intrebarea despre Victor. Probabil nimeni nu intelesese ce voia sa zica, dar ii pasa prea putin.