damn their killing, damn their lies

[Isolde du Maurier]

• Era încă în 'transa' ei când Edward se apropie de ea, şi fără s-o anunţe, o deranjă din locul ei, în care stătea atât de confortabil. Aproape că se sperie şi tresări, însă îşi împreună la loc picioarele şi îl privi şocată. Se sprijini din nou în coate, lipindu-şi buzele de ale bărbatului, fără să se poată abţine, însă se opri, şocată de propria persoană şi cu vagul sentiment că era urmărită. De fapt nu era atât de vag, având în vedere că Alex era prezent.
  "CE FACI?" întrebă ea indignată, trecând peste faptul că ea însăşi îl sărutase.
  
  Se gândise pentru o clipă să devină Maegan, mult mai puternicul ei ego, însă abandonă această idee. Maegan era în stare de mult prea multe, şi ea nu era sigură că ar fi fost de acord cu ea.
  Se ridică de pe canapea, dându-l la o parte pe Edward, şi se apropie de Alex, deşi nu avea idee de ce. Pur şi simplu asta credea -simţea- că trebuia să facă. Nu avea mare încredere în el, însă nu se putea opri. Cel puţin, nu acum.
  "Ia taci şi tu, băi canibalule", şopti ea, aşezându-se în poala lui, lipindu-şi capul de pieptul său. Nu îşi amintea dacă mai purta sau nu cămaşă, şi era prea aiurită să mai afle. Simţea cum Maegan ieşea la iveală.