Where the lonely ones roam

[Melissa A. Reningan]

• Făcuse marea greșeală de a intra în baia unde se afla Myrtle. Din plictiseală, intrase în prima încăpere care îi apăruse în față, și tocmai acea baie o nimerise. Iar acum nu mai putea scăpa de acolo în niciun fel. Oftă plictisită, încercând să găsească o cale de scăpare. În baie se auzeau plânsetele lui Myrtle. Capul ei mai avea puțin și exploda.
  -Myrtle, eu trebuie să...
  -Nimeni nu mă înțelege! Toți cred că eu nu am sentimente! Dar nu, nu e așa... eu am sentimente.... Nu-mi spune că pleci. Nu pleca și tu. Nu mă lăsa singură! începuse ea a striga, iar Melissa observase că ea plânsese atât de mult încât apa ajunsese pe hol pe sub ușă.
  -Nu mai plânge... sunt sigură că va veni altcineva pe aici. spuse Melissa ușor panicată, neștiind ce să-i zică.
  În următoarea clipă ușa fu deschisă și o fată roșcată intră în baie. Asta e șansa mea, trebuie să scap acum sau nu mai scap în următoarele ore... își zice fata în minte, apoi voi să plece. Se opri, gândindu-se la faptul că cea care intrase nu va scăpa, și dorea să o ajute.
  Se duse lângă ea, se apropie de urechea ei, șoptindu-i ceva.
  -Nu trebuia să vii aici. Nu vei scăpa prea curând. Te avertizez. îi șoptii Melissa, iar când voi să iese pe ușă, Myrtle începu să plângă mai rău, și își dădu seama că nu putea să o lase așa, neconsolată.