a child's devotion

[Veronique A. Dupont]

• Incepu sa rada fara a se mai putea opri si ii inmana sticla. Se gandise putin la comparatia lui ce nu parea sa-si aiba tocmai locul in discutia lor. Oameni si sticle, isi spuse in gand si se opri din ras, lasand loc unui zambet sa i se intipareasca pe buze. Nu stia cum o facuse Alain sa rada intr-un asemenea fel, dar oarecum ii era recunoscatoare. Era bine sa mai uite din cand in cand de problemele sale si sa se piarda in placerea unor momente de relaxare.
  
  'Cand vine vorba de parteneri cred ca amabalajul conteaza mai mult decat continutul. Nu cred ca-ti alegi partidele dupa marinimia inimii lor sau a intelectului nemarginit de care dau dovada' ii spuse incercand sa para serioasa si ii lua din mana paharul pe jumatate plin.
  
  'Pentru amintiri? Prieteni fara care am fi putut trai fara nicio problema, dar pe care ne bucuram sa-i reintalnim?' intreba retoric, ciocnindu-si paharul de cel al barbatului.