JULIETA & ROSALIE
Omul trebuie să aleagă şi nu să-şi accepte destinul
- Un aer rece i trecu pe gatul cald, simtea deja vantul rece de toamna care se instalase pe tot tinutul. Purta pe ea o pereche de blugi, un hanorac fara fermoar rosu si o perech de tenesi albi.
Isi lasa parul pe spate privind in sus, picurii de ploaie incetasera sa mai cada pe pamant ceea ce era perfect, avea timp sa se plimbe.
I placeau plimbarile nocturne, mereu le adorase, o linisteau si in plus i dadeau oportunitatea de a fi singura si a-si face ordine in ganduri.
Ofta si continua sa paseasca pe frunzele cazute jos si crengile la fel care scartaiu si se rupeau cand calca pe ele.
Isi ciuli urechile si auzi cateva zgomote de pasi, isi scoase bagheta din buzunar si in momentul in care se intoarse se izbi brusc de o persoana. Cazu jos si isi puse mana la frunte, se ridica apoi de acolo si ridica in acelasi timp si privirea, era o tanara, insa in bezna aceea nici macar trasaturile nu le putea cunoaste.
- Uhm scuze..sunt neatenta uneori. Murmura ea incercand sa se dezmeticeasca.