i can wait

[Colin Hawkeye Rovson]

Colin isi puse mutra de inteligent. Putea sa faca asta, oricat de anti-talent era el la Potiuni. Pana la urma, in materia asta 99% era efort. El putea depune efort. Si era si mai bine ca putea depune efort mental, nu fizic. Hawkeye nu fusese niciodata genu' de baiat care tragea de fiare. Nu, nicidecum. Era inalt, slabanog, cu bratele precum niste scobitori. I-ar fi placut sa aiba ce sa arate, insa nu se omora dupa asta. Prefera sa fie el insusi, nu un mare cuceritor musculos. Si apoi, avea o vorba: cine avea multi muschi, statea prost la capitolul creier. Mai bine era unul din baietii cu creier. Suna mai nobil si il scutea de a arata ca un pampalau. Nu ca era el prea fermecat de ce credeau altii despre el. Nu, nu chiar. Prefera ca lumea sa-l placa pentru ce era cu adevarat, nu pentru ce incerca sa fie. Si daca nu era pe placul cuiva, ei bine ghinion, pisica neagra. Putea trai perfect fericit si fara un 'nedospit' prin jurul sau.
Observa ca incerca sa traga de timp. ' Haide! Fii barbat!' gandi si se incrunta cu dichis spre vasele din fata lui. Lua cateva aripi dantelate de musca in palma si le puse in ceaun, numarandu-le. Potiunea nu-si schimba deloc culoarea. Poate ca trebuia sa dea temperatura mai mare. Hawkeye se grabi sa inteteasca minusculul foc. Nimic. Ah, corect! Uitase de apa de izvor. Se grabi sa o toarne cu pipeta, insa dupa doua picaturi, nu mai putea controla nimic. Potiunea incepu sa fumege, iar tanarul se grabi sa stinga focul. Insa fumul nu inceta. Din contra.
Colin incepu sa tuseasca, vanturandu-si mainile in jur ca un idiot. Deschise geamul si se indrepta spre usa, avand senzatia ca e inchisa. Insa nu era asa, iar in prag statea o fata.
" Bu...ahuhu.. na!" zambi el, desi fusese intrerupt de un val mic de tuse.