the thunder of guns

[Ivy Thibault]

• Ivy îl urmă pe Rainer, uitându-se de câteva ori peste umăr, pentru a fii sigură că nu erau atacaţi din spate. Nu-i plăcea chestia asta, unul dintre motive fiind că se implica în ceva ce nu o privea personal. Ca şi cum nu avea destule probleme pe cap.
  Însă acum că auzise omul care suferea nu putea să Dispară fără să îi pese de nimic, sperând că omul scăpase printr-o minune improbabilă. Se întrebă de ce i se tot spunea că era nemiloasă, pentru că ei dintr-o dată nu i se mai părea.
  Se opriră la marginea unui luminiş şi Ivy înghiţi în sec când văzu silueta de pe pământ, luminată de lumina puternică a lunii. Chiar dacă ştia că omul era pe moarte, dacă nu chiar mort, nu era sigură dacă ar trebui să iasă din desişul pădurii şi să se expună în faţa prădătorului.
  Scrută cu grijă întunericul de dincolo de luminiş, însă nu văzu nimic. Îşi scoase bagheta şi murmură un "Specialis Revlio", apoi "Humanis Revellio". Singurii oameni de acolo erau ea, Rainer şi silueta de pe jos, iar de magie nu se vedea nicio urmă.
  "Cred că e liber, deocamdată," spuse Ivy, încercând să nu pună mare accent pe cuvântul "cred".