every family is happy in its own way

[Kurt F. Malfoy]

• O facu pe Ivy sa se intoarca cu spatele,din puditate. Una era sa faci dragoste cu ea pe intuneric,fara a vedea nimic,si alta era sa te vada ea pe tine in toata splendoarea. Ii era rusine sa se afiseze pana si in pantaloni scurti asa ca ideea lui Ivy era imposibila.Ar fi fost umilinta suprema,pe care el n-ar fi acceptat-o nici in ruptul capului. Ar fi tipat,l-ar fi apucat istericalele,dar el trebuia sa fie mereu intr-o tinuta decenta. Pe cat posibil.
  
  Fu gata in mai putin de cinci minute si dintr-o miscare de bagheta,aranja si patul. Nu ii placea dezordinea,fiind obsedat de curatenie de ceva timp incoace. Era sigur ca avea sa-i gaseasca pe acei doi porumbei in pijamale sau mai rau. Daca Stark avea sa tipe 'asteapta putin' atunci cu siguranta teoria lui era corecta. Daca nu,tot lenesi erau. Ii cunostea prea bine,doar avusesera un maestru tare bun.
  
  O lasa pe Ivy sa efectueze disparitia,ajungand prima oara in estul Angliei apoi din nou acasa. A treia oara fu cu noroc. Turnul Stark se infatisa inaintea lor iar Kurt nu putu sa nu fluiere,lasandu-si putin ochelarii in jos pe nas pentru a privi mai bine 'bebelusul' Opheliei.
  
  Vreau si eu unul din asta. Ivy,vreau si eu,si eu! Noi de ce n-avem asa cevaaa?'' facu el precum un copil de sase ani care-l vede pe colegul de banca jucandu-se cu un robotel nou
  
  Unii oameni nu se maturizeaza niciodata...