white heart

[Arlin van Iver]

• Aterizase rau. Ca si atunci cand se daduse intr-un leagan din livada de langa casa ei. Stransese cateva frunze intr-o multime, sperand ca daca va cadea, va ateriza pe moale, insa aterizase chiar langa gramada de frunze. Ura Aparitiile si la fel de mult, Disparitiile. Poate fiindca erau aceleasi. Adica, pentru cineva Apareai si pentru altcineva Dispareai. Nu era decat locul, acel ce conta.
  Purta o pelerina galbena. De ce tocmai galben? Culoarea de la spate a pelerinei numai galben nu mai parea a fi, deoarece cazuse pe spate si se murdarise cu noroi. Privea numai pe unde calca. Radacinile copacilor se prelungeau, incolacindu-se intre ele. Astfel capata ea coate si genunchi juliti.
  Atingea fiecare copac. De ce facea asta? De ce punea cate o intrebare- in sinea sa desigur, la orice facea? Mai bine inceta. Lasa capul pe spate, ochii ingustandu-i-se din cauza luminii cerului. La sol totul era umed.. si intunecat. Atat de macabru. Insa odata cu ridicarea capului, isi spunea ca sigur nu va pieri in incercarea de a gasi ceea ce ii trebuia. Ordinul. Nu avea inca niciun conducator, iar ea s-ar fi oferit, din motive necunoscute si din lipsa de gandire. Stia oare ca avea mai multe sanse de a muri astfel? Nu. Stia oare ca nu avea sa gaseasca in veci floarea aceea, in Padurea lui Dean? Aceea era originara din Siberia. Ea.. era in Marea Britanie.
  "Silene stenophylla."isi spuse ea in soapta, punandu-si gluga inapoi pe cap. Se deplasa in continuare, simtind mazga aunecoasa sub picioarele ei. De ce era atat de intunecat acolo? Coroanele copacilor acopereau complet cerul. Se mai putea numi luminis, acela? Observa o persoana in penumbra, si alte multe siluete in intuneric. Chestia de la cinci ani cu Bau-Bau reinviase.Am dat de naiba! Ridica mainile in defensiva, retragandu-se incet. Scapase cosul, dar fata ii era inca acoperita. Un cutit. Un cutit indreptat spre ea. Era cumva vanator? Ea avea la indemana doar bagheta aceea micuta si prapadita. O lectie buna si nici macar nu il cunoscuse.