A smile is the prettiest thing you can wear

[William Knight]

• Waiting for Ema!
  
  Era toiul zilei. Arunca de ceva vreme cu pietricele plate pe suprafata apei, astfel incat acestea sa o loveasca de cat mai multe ori. Era incruntat. Parea suparat. Prietenii il intrebau daca s-a intamplat ceva, daca are probleme in familie, sau poate Cid a fugit ir de acasa. Le raspundea prompt ca este totul in regula. Era tulburat psihic.
  
  Isi sprijina coatele pe genunchi pentru a-si putea mentine capul in palme. Inspira adanc aer in piept, incercand sa indeparteze sentimentul ciudat ca urma sa vomite. Soarele batea puternic. Ii placea asta. Oamenii nu prea circulau pe acolo. Singurele zgomote apartinand pasarilor, animalelor din padurea alaturata sau copiilor care veneau la el pentru lectii de vajthat.
  
  Isi rasuci fruntea in palme, dandu-si suturi mentale. Oare cat mai avea sa se afle intre ei? Prietenii lui..care-l influentau sa aleaga o factiune anume. Oare cat avea sa mai fie singur? Deprimat. Deschise ochii. Auzi cum pietrisul scartaia sub greutatea cuiva, in spatele lui, iar umbra persoanei ii acoperea jumatate din trup.
  Se intoarse incet, aproape inchizand ochii din cauza soarelui.