Fabulous girls

[Julieta D. Thibault]

• Isi arcui sprancenele si de acolo se ridica de pe scaun si incepu sa rada, zicand:
  - Cred ca scaunele nu ma plac. Zise ea dand usor absenta din umeri si aproba cuvintele soimencei. Defapt, ea mereu avea dreptate, mereu o vazuse pe Ema ca o prietena buna care o scotea din toate prostiile, de la invatat pana la buclucurile si problemele in care se baga cel mai des cercetasa, adica aproape mereu.
  Rasufla usurata ca scapa de scaunul acela si brusc observa sucul cum vibra in pahar si la fel si toate lucrurile.
  Se intoarse spre soimeanca si nedumerita murmura incet insa cu atentie:
  -Defapt, ti-am spus eu! Probabil cazatura mea a cauzat cutremurul. Spuse ea pe un ton glumet desi nu era asa. Ofta si privi in jur, totul se linistise pentru un moment, rasufla usurata de data aceasta.
  - Ar trebui sa nu ne mai miscam ca sa nu provocam ceva? Zise ea inghitind in sec si apoi facu un pas, din nou camera incepu sa se cutremure si toate sa se miste.
  - Stiam eu!