A smile is the prettiest thing you can wear

[Ema Snow]

Ema se uita cu privirea pierduta inainte. Da, venise de multe ori pe aici cand era mica, dar nu vizitase niciodata cine stie ce. Isi aminti de parcul cu lalele unde o ducea matusa ei si de un desen al varului sau agatat pe frigider, un desen cu un foisor inconjurat de trandafiri. Recunoscu lipsa ei de informatii cu un zambet stramb.
" Exceptand parcul, foisorul si aleea cu case dinspre nord, nu stiu cine stie ce din Pestera."
Isi pleca privirea, temandu-se sa nu-l fi jignit. Nu vroia sa-l piarda. Se simtea atat de libera si de sigura langa Darren. Se simtea calda, asa cum nu i se mai intamplase de mult. Ultimul an din viata ei fusese greu, o facuse sa fie distanta si neinduplecata, iar acum... Acum totul se rasturnase si Emei ii convenea de minune.
Isi ridica iar privirea spre el, simtind nevoia de a stii cat mai multe. Avea atatea intrebari in minte pe care vroia sa i le puna, intrebari atat de simple, dar atat de importante pentru ea. Emei ii venea usor sa-i intrebe diverse lucruri pe altii, dar Darren nu era un orisicine. Nu pentru ea.
" Darren " incepu Soimeanca, bucurandu-se pentru o clipa de felul in care suna numele lui, " Ce ai zice daca mergem spre foisor si schimbam directia cand ajungem in centru? Daca nu ma insel, ca sa ajungem la locul la care ma refer trebuie sa trecem prin centru."