Fabulous girls

[Julieta D. Thibault]

• - Am impresia ca vorbim cu peretii, dar nu stiu de ce. Adica, literlamente vorbind nu ar trebui sa discutam cu peretii, nu sunt vii! Dar, daca gandim la figurat atunci da, vorbim cu peretii care se pare ca ne ataca! Spuse ea si simti dintr-o data ca apele se linistira, ceea ce i dadu o stare de confort pe moment, insa nu dura mult caci usa se trantise, usa de la bucatarie si se facuse ca noua.
  - Cum naiba? Era sparta si bucati adineauri si acum e intreaga? Murmura ea privind-o pe Ema cu spaima si apoi un nor dens de fum negru se facu in fata lor si un tip, cu totul mascat aparu de nicaieri si zise:
  -Vad ca ati facut deja cunostiinta cu supusii mei, foarte bine, insa veti avea de suferit din cauza ca ati ascuns cartea. Va mai dau o sansa sa scapati, zicetimi unde este cartea si va voi lasa in pace.
  Avea o voce groasa si densa, cum nu mai auzise pana acuma insa il recunoscu imediat pe tip, dar apoi isi dadu seama ca nu era el. Isi musca buza inferioara, daca cumva tipul ala era un supus si asta era seful? Din gura cercetasei iesira cuvintele:
  - Nu stim unde e, s-a...s-a pierdut!