A smile is the prettiest thing you can wear

[William Knight]

• Intr-adevar. Ce nepoliticos din partea lui.
  "Te-as putea duce acolo sus."zise brunetul, ridicandu-i barbia Emei cu un singur deget, pentru a putea vedea varful stancii de deasupra lor. Insa prea tarziu auzise si parerea ei. Centrul? Nu mergea prea des acolo. De cele mai multe ori mergea pe diferite campii din imprejurimi pentru a da lectii de vajthat copiilor, in rest.. lacul si stancile erau casa lui.
  "Putem proceda si asa.."continua el dupa aceea. Era ceva temporar.. pana cand aveau sa nu se mai simta atat de stanjeniti unul langa celalalt.
  Continua sa mearga, alaturi de ea, pe cararile cimentuite, inconjurate de arbusti, frumos decorati. Probabil satenii aveau grija si de imaginea Pesterii, nu numai de a caselor lor.
  
  Era tulburat intr-un mod placut. De prezenta ei. Era frumoasa. Era impresionanta, radianta. Parca trecea prin el, ceea ce-l facea sa tresara. Ii placea totusi. O placea. Insa el.. era un fel de I'm your superman.. I hope you'll like as I am.
  Ii zambi si se opri facandu-i semn cu mana ca se aflau in centru. Acum probabil avea nevoie de alte informatii pentru a o duce unde vroia mai exact.