A smile is the prettiest thing you can wear

[Ema Snow]

" Si care ne era destinatia?"
Ema il privi o clipa nedumerita, de parca nu intelegea ce spune. Se uita in jur, desprinzandu-se putin din imbratisare pentru a vedea mai bine. Se stramba usor cand facu asta. Ii placea sa stea in bratele lui Darren. Acolo era cald, era moale, iar ea putea sa-si uite gandurile, protejata si ferita de ochii lumii. Ii lua ceva timp ca sa reactioneze, scuturandu-si mintea de moleseala placuta ce o cuprinsese. Inca erau langa cotitura ce le servea pe post de linie de sosire. Privi spre stancile din departare. Da, se intrecusera, dar Ema nu-si amintea decat prezenta lui. Si inainte de asta, ramasese stabilit...
' A! Corect!'
Ema lasa un zambet strengar sa i se contureze pe buze. Isi ridica barbia, cautand cu privirea ochii intunecati ai lui Darren. Ii placea sa-l priveasca in ochi. Era primul element care-i amintea de clipa in care il vazuse, cand fusesera doi prieteni straini. Cand nu-si stiau numele, dar ceva din miezul lor spunea ca-l stie pe celalalt. Da, Darren era prima persoana care o cunoscuse pe Ema intr-un fel neobisnuit, iar ea era impresionata ca el trecuse de barierele sufletului ei. Stia, instinctiv, ca-i poate spune orice lui Darren. Isi scutura iar capul, realizand ca se lasa prinsa in ganduri.
" Ceva de un foisor, parca?" intreba ea zambind larg. " La baza stancilor?"