A smile is the prettiest thing you can wear

[Ema Snow]

Ema rase si gesticula energic spre picioarele lor.
" Nu am cum sa ma opun cand e vorba de un pret atat de serios" chicoti ea. " Dar te rog ai mila de ei! Nu-i sacrifica pentru placerile unui muritor" adauga teatral, facand o mica reverenta.
Vorbele lui Darren trezisera o curiozitate ciudata in mintea ei. Se intreba la ce se referea el prin 'locuri mai bune de atat'. Era gata sa-l intrebe, insa in locul cuvintelor bine articulate, un sunet scurt si inabusit ii parasi buzele cand el o salta in spate. Mainile ei se prinsera din reflex in jurul gatului tanarului. Intelesese ceea ce tocmai se intamplase, dar mintea ei parea sa fie in pauza. Aproba usor cu capul cand Darren intreba de directie.
La strigatul lui, bratele Emei se incordara, dar nu se apropiara mai mult de gatul lui Darren. Pret de cativa pasi, incerca sa se concentreze pe orice altceva in afara de faptul ca era ca un sac de cartofi. Isi fixa atentia pe miscarea rapida, saltata, usor leganata si pe musculatura spatelui lui Darren. Practic, ii privi in ceafa, admirand pentru o clipa parul brunet si o vena vag conturata sub piele. Rase incet, amintindu-si de zilele vechi, cand tatal ei o lua in brate, cu foarte multi ani in urma.
" Daca faci hernie, nu platesc nicio operatie" glumi Ema.