A smile is the prettiest thing you can wear

[William Knight]

• Era perfecta. Faptul ca radea la glumele lui nesarate.. era un inceput. Alergase pret de cateva minute, si totusi nu era inca obosit. Acum se aflau in fata unei carari care urca. Trebuiau sa urce? Unde naiba se afla foisorul acela? Spera sa nu greseasca drumul. O lasa pe Ema jos, sperand ca ea stia drumul.
  "Ce zici?"intreba el, gafaind incet. Avea sa-si aminteasca ziua aceea, mereu. Se apleca in jos, pentru a-si sprijini mainile pe genunchi. Isi imagina un loc frumos. Se intoarse putin, punandu-si mana streasina la ochi, pentru a-si feri ochii de soarele puternic. Din moment ce cararea urca.. asta insemna ca era undeva in varf. Probabil aveai senzatia ca atingi soarele. Caldura acestuia sa se impregneze in obrajii lor. Atata caldura. Iubea caldura.. Brusc, se intoarse spre Ema, si o imbratisa strans. Era calda. Iubea caldura. O iubea pe Ema.
  Isi retrase capul, privind-o."Sa mergem.."
  
  Avea sa o duca si la capatul celalalt al lumii daca era nevoie. Numai sa o vada fericita. Ii placeau zambetele. Mai ales unul anume.