A smile is the prettiest thing you can wear

[Ema Snow]

Ema observa ca in timpul imbratisarilor, mintea ei isi incetinea ritmul de lucru, lasandu-se asaltata de senzatii. Ii placea asta, dar nu datorita faptului ca era ceva nou. Ii placea pentru ca era Darren. Incepuse sa-l iubeasca intr-o secunda nebuna, dar stia ca era vorba de ceva puternic. Ceva stabil, sigur. Ema nu fusese niciodata genu' care se schimba de azi pe maine.
Se intoarse sa-i zambeasca lui Darren. " Stai linistit, nu mai e mult" spuse ea si isi freca palmele, privind fix cararea.
Incepura sa urce, iar Ema calcula in minte minutele pana la destinatie. Ocazional - desi era cam des, daca intreba cineva - Soimeanca isi intorcea capul spre tanar. Nu se putea abtine sa nu se gandeasca cat de natural parea sa-l pui pe Darren pe un astfel de teren. Zambi, intorcandu-se pentru a fi atenta pe unde paseste.
Dupa zece minute ce parura mult prea lungi, cararea incepu sa se netezeasca, pentru a se pierde la cativa metri in iarba joasa. Ema se intinse putin si il lua pe Darren de mana. Cu mana libera, arata spre pata de trandafiri salbatici si spre foisorul din mijlocul ei.
" Aici e" sopti ea si se intoarse sa-i analizeze fata. " Multumesc!"
Se ridica pe varfuri si il saruta scurt, desi se lasa prinsa cu totul.