A smile is the prettiest thing you can wear

[Ema Snow]

Ema ii zambi larg.
" Nu fii prostut" murmura ea, desi in voce nu exista nicio urma de repros.
Privi in pamant. Obrajii i se aprinsera si nu era din cauza soarelui. Ea nu era obisnuita cu astfel de complimente. I se parea ca exprima prea mult pentru felul in care era ea de fapt. Isi ridica iar privirea spre el.
" Diferenta... Depinde din ce punct de vedere privesti" rase ea. " Pentru ca toti suntem diferiti si asemanatori in acelasi timp."
Se incrunta si se stramba zambind. " Ok, asta a sunat mult mai bine in capul meu. Ce vreau sa zic este ca sunt diferita, dar nu ies in evidenta. Pe de alta parte, tu pari sa te descurci destul de bine la capitolul asta"
Ridica o spranceana spre el. Darren era atat de special. Cald, natural, amuzant, inteligent. El iubea viata si asta o atragea pe Ema precum o furnica la zahar. Dar nu era doar atat. Era intreaga lui esenta! Soimeanca se trezea luptand pentru a gasi cuvintele potrivite ca sa descrie ce simtea, dar daca reusea sa le gaseasca, era nemultumita de faptul ca diminuau cu mult felul in care stateau lucrurile.
Il lua pe Darren de mana, simtind furnicaturi in varful degetelor. Cu pasi usori, il trase la umbra foisorului, ferindu-se din calea soarelui. Ii placea soarele, dar trebuia sa-i dea o pauza. Ema isi privi incheieturile, mai multe idei jucandui-se prin minte.
" Care e culoarea ta favorita?" se trezi ea intreband, curiozitatea ridicandui-se in voce.