A smile is the prettiest thing you can wear

[Ema Snow]

In clipa in care ii simti mana pe obraj, isi inchise ochii, iar un zambet firav ii inflori pe buze. Lasa mana alunece, iar ea isi intoarse usor capul, asemenea unei pisici. Nu uitase ca avea de raspuns la niste intrebari, doar ca prefera sa profite o clipa de senzatie.
" Da, ai dreptate..." murmura ea si isi deschise ochii pentru a-l privi. Era de parca avea nevoie de un sut mental ca sa se concentreze cum trebuie si sa nu-si lase gura sa vorbeasca fara ea. " Nu ma tenteaza sa ies in evidenta, dar nu e din cauza ca mi-e teama de ceilalti. Sincer, nu-i iau in seama decat pe cei la care tin. Cei care ma cunosc. Adica, poate ma insel, dar consider ca pentru a-ti face o parere corecta despre o persoana, trebuie sa o cunosti cat de cat. Si asa procedez si eu, cu o singura exceptie."
Era o exceptie neasteptata, dar Dumnezeule cat ii placea asta! Darren era singurul pe care reusise sa-l cunoasca din doar cateva gesturi. Il stia de o zi si i se parea ca-l cunoaste de ani. Era exact genul de persoana pe care ea il indragea. Era adorabil, era fermecator, era fascinant. Era delicat, insa nu lipsit de forta masculina. Era un gentleman, dar in acelasi timp era izvorul ei de zambete. Era soarele ei!
Pufni usor cand auzi culoarea lui favorita. Ironia sortii. O ironie dulce a unui joc aiurit, dar atat de savurat. Isi misca repede mainile, deschizand bratarusa de piele de la incheietura stanga. Era simpla, de un maron elegant, cu o cusatura verde subtire pe o parte. Prinse mana lui Darren ce inca se afla in parul ei si ii puse bratara pe incheietura, fara sa-si miste capul. Zambi, desi o ardeau usor obrajii.
" Uite, nu sunt buna la chestiile cu exprimarea si restul, dar... Darren, te iubesc!"