A smile is the prettiest thing you can wear

[William Knight]

• Nu intelesese mare branza din ce tocmai spusese, deoarece se concentrase mai mult pe chipul ei, miscarile efectuate de buzele ei rozalii, ochii care refuzau sa-l priveasca.
  Desigur. El era foarte sociabil. Cu cainele sau. Nu-i placea sa se integreze. Devenise ceva mai retras, deoarece asa crescuse si toate mersesera bine. Ii era teama ca daca si-ar fi gasit un prieten bun, acela sa il incurce. Nu facea parte din nicio factiune. Nu era de acord cu factiunile. Insa, dadea lectii de vajthat, picta in timpul liber, si citea ziarul.
  "Esti sigura, Em?"
  Cand satena ii prinse incheietura, vruse din instinct sa isi retraga mana. El nu avea nimic la el momentan. Nu obisnuia sa poarte coliere, bratari sau alte accesorii, insa promitea ca avea sa se revanseze, daruindu-i de asemenea ceva. Nu atunci, insa cu alta ocazie, da.
  Ea il iubea? Acela fusese prima declaratie de dragoste, cumva? Se stramba putin, inconsteint, pana realiza ce tocmai auzise. Fata aceea era normala? Fiindca el o vedea extraordinara. O , o... isi puse mainile in cap, incepand sa zambeasca. Ca un tampit, da. Insa, sincer. Ii prinse mainile intr-ale lui, sarutandu-i-le. Apoi, inca tinandu-le, se apleca spre ea, sarutand-o. Pasional, bland, elegant. Ca si el, de altfel?
  "Ti-am spus ca te iubesc?"