Act cool

[Ema Snow]

Act cool
Sheryl & Ema

' Un pas. Doi. Trei. Baiatul ala se grabeste. Fata cealalta se va... Prea tarziu. S-a impiedicat deja.'
Ema statea pe o bancuta in curtea interioara, ferita de soarele domol de toamna. Se simtea amortita. Pur si simplu statea acolo, cu bratele picate pe langa trup, cu spatele drept si barbia ridicata. Statea si ii observa pe cei din jur. Observa, dar nu reactiona. Se simtea ca un spectator la piesa de teatru. Nu putea sa se ridice in picioare si sa-i strige protagonistului ca barbatul cel rau e dupa usa, cu un cutit in mana. Asa cum nu o ajutase pe cea care cazuse. Insa nu-si prea regreta miscarea, caci tanara se ridicase, isi adunase cartile si isi vazuse de drum.
Usor, usor, se obisnui sa-i ignore pe ceilalti si isi permise sa se adanceasca in ganduri. Versurile unei melodii vechi se impleteau printre ele, dandu-le forma. ' Probabil ca incepi sa obosesti sa crezi in povestile pe care ti le-a zis omul ce te-a inspirat odata. Toate promisiunile de putere facute din turnul stralucitor de fildes... Unde e varful de care-ti zicea candva ca-l vei atinge? Toti ceilalti oameni ce se cred in ceea ce noi nu putem vedea... Dar de ce sa crezi in loc sa ai dovezi? Lasa-i pe ceilalti sa se roage...'
Isi scutura capul. De ce se gandea la asta? Nu reprezenta nimic din viata ei actuala. Insa inainte de a-si da un raspuns, Ema isi focaliza vederea, simtindu-se privita.