Discovering...

[Fantine Tholomyes]

Fanty, ce frumos ii zise, nimeni nu ii spunea asa.Doar mama si sora sa Elene...O furara iar amintirile si se pierdu in noianul de clipe frumoase petrecute impreuna...Era iar visatoare si senina, dezmierdarea ii dezamorti atit gandurile, cat si trupul, ajutate de hanoracul calduros al lui Colin.
Ce dragut era Colin, care nu o cunostea decat de 24 de ore, se purtase atat de frumos cu ea in ciuda celor intamplate.Nu stia cum sa ii multumeasca, avea atitea sa ii zica insa nu se dezmeticea printre multimea de ganduri...

"Colin, eu, eu nici nu stiu cum sa iti multumesc.Ai fost aici tot acest timp, chiar daca nu ar fi trebuit sa fie asa, nu meritam...dupa felul in care am procedat eu cu tine.Ma cunosti foarte putin, dar ma accepti asa cum sunt si pentru asta iti multumesc.Mai bine zis iti multumesc pentru tine..."

Spunand acestea Fantine isi atinti ochii in pamant, gandindu-se cam ce impresie isi facuse acest baiat bun despre ea, despre mizerabila-Fantine...Da!Era o mizerabila ordinara!
Vrand sa scape de gandurile chinuitoare, ridica privirea pentru a se uita in ochii lui Colin si continua:

"Cercetesa...O Cercetasa nu prea curajoasa.Cea mai ipocrita si mizerabila Cercetasa!Nici macar nu merit sa fiu aici!..."