damn their killing, damn their lies

[Alain Desmarais]

"Miss Lee, nehotarirea la o femeie este la fel de neatragatoare ca parul de pe picioare. Nu te va impiedica sa iti duci la capat planurile, dar va fi o descoperire neplacuta si porbabil nu te vei mai apropia de ea a doua oara. Si in plus, nu ti-e mila de prietenul meu aici prezent, pe care l-ai torturat atata timp, si care s-a enamorat de tine in timp record...si care imi face mie acu cafeaua, ca o sluga preaplecata ce este..." il mangaie pe zulufi si stranse bine cafeaua in mana, ca nu cumva sa ii vina boului idei.

"Ugh" facu, strambandu-se cand gusta din cafea. "Oribila licoare, frate. Cafeaua asta ai maturat-o de pe jos din magazin?" mai bau inca o gura si decise ca era rea ca d****, dar ca totusi avea ceva sanse sa isi faca macar un vag efect. Extrase dintr-un buzunar o fiola de tonic inca intacta si o dadu pe gat, sperand ca macar asa sa poata rezista pana dimineata.

"Nu-mi spune ca vindecatorul asta are ceva treaba in noaptea asta de ma pune sa astept. Daca mor, tu imi platesti ingropaciunea....Si in plus, nu cred ca vreau sa fiu tratat de cineva care are ca patronus o tenie..."

Se uita la Eric cum fredoneaza si il apuca putin mila.

"Nici ma-ta nu te vrea..."