Oh, God! Am I pregnant?

[Eric Grimm]

Era prea multa agitatie pentru un om care tocmai isi scosese stomacul si il imprastiase prin toata lumea asta. Multi oameni si toti vorbeau si era perfect normal sa i se agraveze starea naturala de jigodism. Cu toate astea, i se lumina ziua cand il vazu pe Alain ca intra in salon si ii pleosti si doua buruieni pe pat. Desigur ca nu il lasa si pe el sa stie asta si se stramba cand trase draperiile.

"Netrebnic nefericit scapat in cap de la nastere in continuu! De ce crezi ca erau puse intre mine si soare?" Il intreba aratandu-i cu mainile ca pentru copiii cu nevoi speciale.

Se pipai apoi si gasi doua tigari intr-o tabachera. Cu o miscare a mainii, pentru ca aparent magia i se intorsese mai multa decat plecase, facu o vraja simpla, pe care o inventase la niste jocuri de poker si asigura o ventilatie a camerei. Apoi isi aprinse tigara si expira satisfacut.

Il privi pe Raphael si ii zambi compatimitor. "Ti-ai gasit de la cine sa inveti. Domnul Francez Frustrat pe numele lui de cod, care intra si isi falfaie toata mostenirea genetica intr-o camera. Multumesc de flori, pripas trist." Continua apoi sa vorbeasca cu Raphael. "Vezi de ce ti-am zis ca e o idee proasta? Se intampla sa ai o domnisoara ca Pearl, care o sa-ti spuna sa-ti **** cate una singur."

Vorbea mult, dar era prea entuziasmat pentru ca in sfarsit avea cu cine sa comunice intr-un fel sau altul. Mai degraba altul, pentru ca nu era deloc conventional ce faceau el cu Alain.

"Dar baby" ii zise intr-un final. "Cum de te-ai convins sa vii pana la mine?" Se opri o secunda. "Doar vina ta, ratat pe viata! La tine voiam sa ajung nu in gaura asta de lume, intr-un salon cu oameni." Zise oameni cu cea mai mare scarba posibila.