Discovering...

[Colin Hawkeye Rovson]

Hawk rase usor.
" Oh, da! Sa stii ca pentru bagheta aia de zahar va trebui sa-mi dai placinta ta de dovleac de la cina" glumi el. " Nu-i nevoie sa-mi multumesti, Fanty. Pana la urma, pentru asta sunt prietenii, ca sa te ajute cand ai nevoie. Iar eu m-am incapatanat sa cred ca tu aveai nevoie de ajutor, asa ca am ramas"
Ce-i drept, se gandea numai la cum s-ar simti el in situatia fetei. Nu credea ca i-ar fi convenit sa fie undeva in padure, stiind ca nimeni nu are habar de el si ca nu e pe undeva prin zona, mentinandu-l, cat de cat, in siguranta. In siguranta, caci, asa cum se mai gandise de multe ori pe durata ultimei nopti, oricine gasea un lup in Padurea Interzisa tragea cele mai rele concluzii inainte de a sta sa se gandeasca logic, la rece. Era suparator cand observai prostia si graba celorlalti. De fapt, era suficient sa fie unu singur cu gura mare, apoi intervenea efectul de turma. Isi scutura capul, incercand sa se gandeasca la altele.
O Cercetasa deci. Nu stia prea multe persoane din Casa Cercetasilor. Nu prea interactiona cu ei si nu fiindca nu dorea. Pur si simplu nu avusese ocazia. Dar inainte sa-si continue gandul auzi cuvintele Fantinei. Hawkeye se opri iar in loc si se intoarse spre ea cu o moaca serioasa.
" Ipocrita si mizerabila vei fi atunci cand vei incepe sa arunci blesteme in stanga si-n dreapta. Si nu-mi servi scuza aia cu 'e asa fiindca asta sunt eu', deoarece nu te cred. Nu esti o ipocrita, Fantine, si in niciun caz o mizerabila. Poate ca ai o frunza, doua prin par, dar asta e pentru ca ai petrecut noaptea afara" incerca el sa inveseleasca atmosfera spre final.