white heart

[Evan F. Lovel]

• Pufni când fata i se adresă la presoana a doua plural. Arăta el ca şi cum ar trebui să i se spună "dumneavoastră" sau "domnule"?
  O văzu făcând un pas înainte, apoi nu o mai văzu. Îşi coborî privirea şi fata era aşternută pe spate, în noroiul adânc de pe pământ. Se ridică repede şi îşi scutură scârbită noroiul de pe pelerină.
  O privi pentru câteva secunde înmărmurit, apoi începu să râdă în hohote. Pentru un om ca el avea un râs foarte cald, deşi gros.
  Era conştient că probabil fetişcana se simţea prost, pentru că, în fond, râdea de ea, dar era mult prea amuzantă să se abţină. Flutură o palmă prin aer, râzând în continuare, încercând să se oprească.
  Într-un final, îşi şterse o lacrimă şi îşi scoase bagheta.
  "Poftim," spuse el, încă printre accese de râs şi, cu o vrajă nonverbală, o curăţă din cap până în picioare, acum pelerina galbenă ieşind clar în evidenţă cu toate că era întuneric.