i can wait

[Colin Hawkeye Rovson]

Hawkeye o privi oarecum mirat. Nu numai ca Arlin auzise ce spusese el, dar chiar intelesese. Era prima persoana care facea asta in atatia ani de cand era Colin la Hogwarts. Pe masura ce fata vorbea mai mult, el isi putea da seama de accent. Asta explica cateva lucruri. Ii zambi.
" Nu, eu sunt londonez din toate punctele de vedere, insa mama e din Cardiff. E atat de mandra de asta, incat a facut tot ce i-a stat in putere sa ma invete si pe mine despre... Ei bine despre tot. De la felul in care lumea obisnuieste sa vorbeasca pe acolo, la legende si pana la injuraturile pe care si le adreseaza soferii nervosi" rase el.
Parintii lui Hawk obisnuiau sa mearga pe acolo cand el era mic, ca s-o viziteze pe bunica Godelief. De cand incepuse Soimeanul scoala, vizitele se rarisera, insa buna bunica tot le trimitea delicioasele ei prajituri de Craciun. Probabil ca daca bufnita cu pachetul s-ar fi ratacit si nu ar fi ajuns la timp, Colin ar fi inceput un razboi. 'Razboiul Prajiturilor de Craciun' gandi el amuzat. Daca fapta ca atare nu intra in istorie, atunci titlul sigur o facea.
Hawkeye cerceta desenul. Arlin lucra bine, atat din punct de vedere tehnic, cat si din punct de vedere al esteticului.
" Hei, arta e arta!" ii zambi el. " Oricum, cred ca e mai interesant ce faci tu. E deosebit, fata de felul in care lucreaza majoritatea. Fana a animalelor vad"
Zambetul i se largi si arata cu un deget lung spre cealalta incheietura a fetei.