forgotten.

[Lexie Stryder]

Forgotten

• Lexie de ridică din pat după câteva ore în care se întoarse pe o parte pe alta fără să poată adormi. Îşi turnă un pahar cu apă de pe noptieră, luând o înghiţitură mică din el. Dormitorul ei din Pivniţă era întnecat, singura sursă de lumină fiind luna, a cărei strălucire era umbrită de câţiva nori inofensivi. Îşi lăsă paharul pe masă şi ridică halatul de noapte de pe spătarul scaunului.
  
  Îl luă peste cămaşa neagră de noapte, apoi se încălţă şi ieşi din dormitor cu o uşoară durere de cap. Nu avea idee care era motivul insomniei sale, însă era hotărâtă să scape de monotonia şi plictiseala acelei nopţi. Îşi amintea de escapadele din toiul nopţii pe care le făcea aproape în fiecare zi cu prietenii ei mai demult. Acum parcă nici nu mai erau acolo, majoritatea absolvenţi. Părea destul de pustiu fără nebuniile lui Ivy, fără sfaturile Isei şi prezenţa lor de spirit.
  
  Trecu prin Camera de Zi a viperinilor care era perfect goală la acea oră târzie. Ieşi fără să se uite înapoi şi străbătu tunelul care făcea legătura între castel şi Pivniţă. Când ajunse la capătul acestuia, aruncă câte o privire în fiecare parte. Era liber, aşa că putea să continue, deşi ştia că nimeni nu i-ar fii cerut socoteală dacă ar fii văzut-o pe coridoare noapte. Totuşi, trebuia să recunoască că îi plăcea să trăiască momentele trecutului uneori.
  
  Urcă pe scările de marmură, sărind peste cea falsă în care îşi amintea că citise undeva că Harry Potter se blocase în vremea în care Ochi-Nebun fusese profesor de Apărare contra Magiei Negre. Ajunse la etajul şapte, apoi merse drept spre peretele unde ştia că avea să apară uşa spre Camera Necesităţii. Trecu prin faţa acestuia de trei ori, de fiecare dată gândindu-se că avea nevoie de un loc în care să se distreze. Uşa apăru şi viperina o deschise fără ezitare, apoi dispăru după ea.
  
  OOC: anyone