Behind the life

[Evan F. Lovel]

• Edmund o urmă spre cafenea, începând să creadă că a sta ca un urs ud în ploaie, încolţind fete pe Aleea Diagon probabil nu îl va ajuta în noul lui scop, acela de a încerca să fie mai sociabil. "Încerca" fiind cuvântul de bază...
  Familia Thibault... Recunoscu numele; nu ştia de unde, însă îl mai auzise. Apoi îşi aminti că avusese ceva tangente la şcoală cu o anumită Ivy, din anii mai mari, căreia i se păruse foarte amuzant să se ea de un băiat ciudat din anul I şi să îl agaţe de un picior de candelabru.
  Decise să nu îi spună şi ei asta, pentru că probabil atunci iar ar fii crezut că la noapte va veni să-i ucidă familia cu colţii lui de vampir invizibil şi cu o armată de zombie după el.
  Ajunseră în local şi îşi scutură părul scurt, având grijă să nu stropească pe nimeni, apoi o urmă la o masă din apropiere, iar Julieta vorbi din nou.
  Edmund o privi pentru câteva secunde, întrebându-se dacă ar trebui să fie profund sau nu, şi se hotărî să facă pe bunicul înţelept.
  "De fapt, numele spun multe despre oameni," începu el. "De exemplu, Julieta Thibault îmi spune mie că eşti o fire romantică, dar îndrăzneaţă, căreia îi plac trandafirii şi romanele de dragoste, însă care nu s-ar da înapoi de la nimic."
  Făcu o pauză, fiind convins că o citise bine. Nu reuşise din prima, însă o dezlegase el până la urmă.
  "Ţie ce-ţi spune Gallagher?" întrebă el retoric. "Mie îmi sună a maimuţoi care umblă prin jur lovindu-se cu bâta în cap şi mormăind cuvinte ca 'brânză' şi 'pâine prăjită'."
  Râse la propria glumă şi îi făcu semn unei chelneriţe să vină să le ia comanda. Femeia îl privi speriată şi se îndreptă fără tragere de inimă spre masa lor.