forgotten.

[Julieta D. Thibault]

• Deschise usor usa insa fusese intampinata de cuvinte usturatoare, dar nu avea sa le ia ca jigniri. Probabil era o viperina, din Casa lui Lexie, caci in general viperinii raspundeau mai aprig, insa nu i judeca. Probabil nu agreea Cercetasii, insa nici de asta nu avea sa-i pese. Pasi usor in incapere si inchise usa in urma ei.
  -Buna Lexie. Mormai ea si apoi se intoarse cu privirea spre cealalta tanara, ca deobicei intinse mana prieteneste si spuse:
  - Eu sunt Julieta. Insa pe mine insomnia m-a adus aici, e mai relaxant sa vii aici decat sa stai inconjurat de oameni. Spuse ea, niciodata nu agreease multimea care venea sa-i puna intrebari stupide.
  Insa niciodata nu ezitase sa le raspunda celor de la Casa ei, mai ales cand se iveau probleme si incerca sa le rezolve, insa in alte cazuri sa le evite si sa le trimita superiorilor ei.
  Ea ramase oricum aceeasi, chiar daca devenise Sefa de Casa. Isi muta privirea catre Lexie, spunand:
  - Felicitari pentru titlul de Sefa de Casa, il meriti pe deplin, Lexie. Spuse ea cu o urma de fericire in glas, insa stins.