Sunt singurel, bing bang.

[Kurt F. Malfoy]

• Atat ii trebui sa auda. Isi scoase din buzunarul hainei punguta cu galeoni si o arunca pe tejghea - direct,fara a se uita care era traiectoria banilor. Ii placea sa ii arunce,mereu se intorceau inapoi,insutit. Barmanul il privi uimit,numarandu-i. 1000 fix. Kurt mentiona ca era plata in avans,ca de...asa faceau betivii ordinari.
  
  Il lua pe Eric de un brat si il ridica,fiind gata sa fie omul de care acesta avea sa se sprijine. Nici Kurt nu era mai treaz,dar macar putea sa se tina pe picioare. Avea antrenament,practicand acest sport de vreo douazeci si doi de ani incoace. Da,ii placuse bautura si in copilarie si de multe ori fusese chemat in biroul directorului fiindca ascundea firewhiskey sub saltea si incepea apoi sa bea imediat ce se stingeau luminile.
  
  '' Hai,o sa te duc undeva unde nu ne va mai deranja nimeni. Poti sa bei tot ce gasesti pe acolo,sa mananci pana o sa sufle vantul prin frigider si sa injuri fara a te gandi ca dezvirginezi timpane.''
  
  Stia ca ori avea sa adoarma ca un porc ce era,ori avea sa bea pana ce avea sa ii vopseasca podeaua in verde si galben. Avantajul era ca acolo nu avea cum sa ii gaseasca nici o nevasta,nici un amic. Se gandi si el la cum ar fi aratat sa dea la sapa pentru a-si hranii plozii si se ingrozi. Taranul e pe camp? Niciodata! El era un libertin. Traia pentru placere. Desigur,placerea personala,oferindu-le celorlalti o durere ascutita. La propriu sau la figurat. Nici nu stia cate sticle sparse in crestetul cuiva. De obicei se oprea la cinci. Nu de alta,dar ii placea sa ucida prin tortura,nu fiindca i se pusese pata pe vreunul,in sensul negativ.
  
  Ajunsera in cele din urma in fata unei cladiri,Kurt tragandu-l pe Eric dupa el. Urca pana la etajul intai si deschise usa unui apartament. Il pofti - mai degraba il impinse inauntru - ramanand calm. Era pe teritoriul lui acum.
  '' Asta e cuibusorul meu de nebunii. Ai ceva bautura in camera de zi. Distreaza-te!''