Never apologize

[Ema Snow]

Ema il privi serioasa, desi ii venea sa se incrunte. 'Mainile ei ii zgariasera pielea'. Ha! Ce fel de a vorbi mai era si asta? Se astepta ca lumea sa nu renunte la stilul rece, dar moale de a vorbi, chiar si intr-un spatiu precum Aleea Nocturn. Ii venea sa-l repeada cu cateva vorbe putin cam aprige, insa se abtinu. Toata situatia era din cauza ei. Asa ca isi pastra tonul detasat si politicos.
" Aceea a fost greseala mea... M-am lasat prinsa in ganduri si se pare ca am uitat sa incetinesc... Cum spuneam, a fost greseala mea pentru acest accident nefericit" raspunse, simtindu-se brusc ca o copilita mustrata pentru o greseala facuta. Insa nu-si ceru iar scuze. I se spusese ca era un semn de slabiciune.
Il analiza pe barbatul din fata ei, fiind oarecum intimidata de el. Fara sa se gandeasca, se dadu jumatate de pas inapoi. Era inalt si bine facut. Proportionat, daca se poate spune asa. Insa, in ciuda detaliilor ce pareau conturate de locul in care se afla, distinsul domn avea o privire ce o facea pe Ema sa se gandeasca la inteligenta pe care probabil ca o poseda dumnealui.
" Ema Grace Snow. Incantata de cunostinta, domnule Malfoy" se prezenta politicos, asa cum fusese invatata.