Discovering...

[Colin Hawkeye Rovson]

Hawkeye nu-i raspunse. Nici nu stia cum putea sa faca asta, sincer. El nu fusese niciodata privit ca un erou. El era cel care se uita in sus la ceilalti, privindu-i admirativ si zambind multumit cand acestia prefereau sa-i accepte prietenia. Dar nimeni nu se uita in sus la el. La figurat, vorbind. La propriu, la cat de inalt era, cam toata lumea isi ridica privirea ca sa-i vada chipul. El era slabanogul inalt, n-avea ce-i face.
Era un sentiment nou. Realiza intr-un final ca poate era un fel de model. Asta ar insemna ca trebuie sa se potoleasca sa mai faca cateva farse, sa invete mai bine si sa inceteze cu escapadele nocturne. Cel putin in teorie. Zambi. Zambi caci nu se putea abtine sa nu se simta mangaiat la orgoliu. In sfarsit putea sa fie si el de ajutor, nu doar cel ajutat. Initial nu realizase cand trecuse peste aceasta limita, cand depasise linia fina dintre a vedea si a fi vazut. Ii placea cum se simtea, de ce sa minta.
Ingheta atunci cand Fantine ii dadu un pupic. Lumea obisnuia sa-i ciufuleasca parul, nu sa-l sarute pe obraz. Si daca cineva nu ajungea cu mana la capatana lui Hawk, atunci astepta rabdator - cu un zambet sinistru de satisfacator pe buze, isi imagina Soimeanul - ca Hawkeye sa se aseze undeva. Abia atunci isi satisfacea nevoia de ciufuleala amicala.
Colin o prinse pe Cercetasa de umar.
" Uite, Fanty. Toata chestia asta tine de cine era in momentul respectiv langa tine. De fapt, tine de persoana peste care puteai sa dai ieri. De data asta s-a nimerit sa fiu eu, insa sunt alti oameni, mult mai buni decat mine, care ar fi facut acelasi lucru. De fapt, cred ca sunt oameni care chiar te-ar fi ajutat si nu ar fi stat pur si simplu, uitandu-se la tine. Asa merg lucrurile, ma tem" ridica el din umeri.