Fabulous girls

[Ema Snow]

Ema arunca o privire rapida spre bijuteriile ei. Erau simple, facute din ceva ce samana cu arama. Un pandantiv delicat, in forma de lacrima, format dintr-un cristal alb-albastrui, aproape transparent. Iar ea nu purta nici macar un inel in viata de zi cu zi, asa ca-si simtea mainile grele cu doua pe inelarul mainii stangi si inca unul pe degetul mare. Indrazni sa se uite in oglinda, dar ramase cu privirea acolo, cercetandu-se cu atentie.
" Nu stiu cine ne-a facut asta, dar a stiut exact ce ne vine bine. Exceptand faptul ca rochiile sunt... asa cum ai zis si tu, incomode, ne vin aproape perfect."
Murmura incet, privind cum toate detaliile se imbinau si se armonizau. Oh, Merlin!
" Pardon?" sari Ema brusc, auzind ultimele cuvinte ale Julietei. " Spune-mi ca e o gluma, My Lady" aproape ca implora ea.
Timpul. Se parea ca in ultima vreme, Ema tot avea o problema cu timpul. Ori o vizita viitorul, ori o vizita trecutul, iar mai nou, se pare ca era pur si simplu aruncata in trecut. De ce nu se opreau blasfemiile astea? Si de ce nu se vorbea din a mai vorbi ciudat, punandu-si in evidenta accentul britanic? Se apropie de Julieta, fortata sa mearga cu spatele perfect drept. Ii apuca delicat incheietura, ridicand-o pentru a vedea ceasul. Un ceas in Evul Mediu. Cineva probabil ca se juca cu ele.
" Te pomeni ca acum o sa apara doi printi si o sa ne invite la dans" se stramba Ema.